Pentru Paștele din acest an, crescătorii de ovine pregătesc animalele ce vor fi sacrificate în zilele următoare. Carnea de miel a apărut de zile bune în magazine, dar puțini cumpărători își permit să achiziționeze. Giurgiuvenii preferă mieii mici, cu greutatea cuprinsă între 10 și 15 kg. Conform datelor actualizate din luna martie 2026, prețurile la carnea de oaie și miel în România au crescut semnificativ față de anii precedenți, acestea fiind influențate de cererea mare pentru export și de costurile ridicate de întreținere ale animalelor. Iată valorile medii înregistrate în această perioadă:
Prețul pentru un miel în viu (la fermier) pornește de la 20 lei/kg și ajunge până la 28-30 lei/kg pentru animalele bine întreținute.
În ceea ce privește prețul la mielul carcasă din piețe și măcelării acesta variază între 40 și 50 lei/kg. În supermarketuri, prețurile sunt cele mai ridicate, variind între 60 și 80 lei/kg. Unele lanțuri de magazine afișează prețuri de aproximativ 70 lei/kg pentru carcasa cu os.
În ceea ce privește organele de miel pentru drob, prețul variază între 25 și 45 lei/kg, în funcție de locație.
Principala cauză a scumpirilor din acest an o reprezintă cererea externă masivă. Algeria și alte țări din Orientul Mijlociu au contractat volume mari de animale (peste 200.000 de capete doar pentru o singură destinație), ceea ce a redus oferta pentru piața internă. De asemenea, seceta din anul precedent a dus la creșterea prețului la furaje, forțând fermierii să ridice prețul la poarta fermei pentru a rămâne profitabili.
Consumul de carne de miel/oaie în România rămâne destul de scăzut, de aproximativ 2 kg/cap de locuitor pe an, majoritatea sacrificărilor având loc în perioada Paștelui.
Că vor cumpăra din magazine, din piețe sau direct de la crescătorii de animale, cert este că vânzările nu vor mai atinge volumul din anii trecuți. Cei mai mulți giurgiuveni vor achiziționa jumătate de miel, puterea de cumpărare scăzând considerabil.
Reprezentanții DSVSA Giurgiu le recomandă consumatorilor să achiziţioneze produse alimentare specifice acestei perioade numai din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, care sunt supuse controalelor sanitare veterinare, pentru a preîntâmpina apariţia îmbolnăvirilor.
Concret, pe lângă condițile igienico-sanitare (sursă de apă curentă, asigurarea fluxului etc.), la punctul de sacrificare este obligatorie prezența medicului veterinar, iar asomarea animalelor trebuie realizată de personal specializat. Ultima dintre condițiile amintite i-a descurajat pe mulți primari care și-ar fi dorit să autorizeze astfel de puncte, fiind o cerință care necesita specializarea unei persoane pentru o activitatea desfășurată doar două, cel mult trei zile pe an, plus dotarea cu asoomatoare electrice sau mecanice care să corespundă normelor europene.
About the Author
