Sursa foto: Episcopia Giurgiului
În Duminica a X-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie a slujit la Mănăstirea Comana, oferind celor prezenți un cuvânt de învățătură adânc ancorat în provocările familiei contemporane și în rânduielile tradiționale ale credinței.
La data de 9 august 2026, în Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului), Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în biserica voievodalei Mănăstiri Comana din județul Giurgiu. Într-o atmosferă de trăire duhovnicească, credincioși și pelerini din întreaga regiune s-au adunat în vechea vatră monahală pentru a lua parte la rugăciunea obștească și a primi binecuvântarea arhierească.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a tâlcuit înțelesurile pericopei evanghelice rânduite să se citească. Pornind de la drama tatălui care își aduce fiul bolnav la Hristos, Ierarhul a radiografiat una dintre cele mai sensibile teme ale Sfintei Scripturi: legătura dintre părinți și copii, având drept model desăvârșit relația dintre Dumnezeu Tatăl și Fiul Său.
Reflectând asupra căderilor repetate ale tânărului lunatic în „foc și în apă”, Episcopul Giurgiului a arătat că aceste stări simbolizează adesea crizele profunde de identitate, irascibilitatea și frământările prin care trec adolescenții și tinerii de astăzi. Preasfinția Sa a tras un semnal de alarmă față de tendința tinerilor de a căuta liniștea interioară și pacea sufletească la festivaluri sau în învățături ale unor „guru” străini de duhul Bisericii, în loc să descopere valorile perene ale Ortodoxiei.
„Părinții și bunicii au datoria morală și duhovnicească de a transmite mai departe izvoarele credinței. Nu putem merge doar după duhul acestei lumi. Când tinerii sunt crescuți fără repere, fără rugăciune și fără respectarea rânduielilor tradiționale, apar neorânduiala și crizele sufletești.”
Aprofundând cauzele spirituale ale tulburărilor din societatea actuală, Ierarhul a amintit de învățăturile Sfântului Cuvios Arsenie Boca cu privire la importanța curăției, a postului și a viețuirii creștine încă din perioada sarcinii. Preasfințitul Părinte Ambrozie a subliniat că viața de familie nu este o simplă alăturare socială, ci o taină în care mamele sunt chemate să se împărtășească des și să își ocrotească pruncii sub acoperământul Maicii Domnului.
De asemenea, Ierarhul i-a numit pe credincioșii prezenți „Aminul Bisericii” și conștiința ei rugătoare, arătând că prezența la mănăstire nu trebuie să fie una formală sau decorativă, ci o participare vie la Sfânta Liturghie, unde îngerii slujesc nevăzut alături de slujitorii altarului.
Introdusă ca o mărturie personală de o rară frumusețe duhovnicească, Preasfinția Sa a evocat întâlnirea din anul 2000 cu marele duhovnic orb Dionisie Ignat de la Schitul Colciu (Sfântul Munte Athos), care i-a proorocit cu exactitate alegerea ca episcop. Totodată, a fost amintit chipul luminos al Părintelui Paulin Leca, duhovnicul de la Mănăstirea Rogoz, a cărui trecere la cele veșnice a fost însoțită de prezența nevăzută a îngerilor.
Atmosfera de sărbătoare de la Mănăstirea Comana a fost completată de posibilitatea pelerinilor de a primi mângâiere prin mijlocirea sfinților. Credincioşii prezenţi au avut bucuria și binecuvântarea de a se închina la părticele din moaştele Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, păstrate cu evlavie în biserica mănăstirii, precum și la Icoana Sfântului Ierarh Nicolae, împodobită cu o aleasă ferecătură argintată.
Într-un context național și social marcat de apatie și oboseală sufletească — stare pe care Părinții Filocaliei o numesc „demonul amiezei” —, Ierarhul i-a îndemnat pe toți cei prezenți la stăruință în post și rugăciune pe parcursul Postului Adormirii Maicii Domnului.
La finalul Sfintei Liturghii, drept mărturie de binecuvântare și sprijin pentru lectură duhovnicească în familie, toți cei prezenți au primit din partea Ierarhului lor ultimele numere ale revistei „Familia Ortodoxă” și iconițe. Pelerinii au părăsit sfânta mănăstire purtând în suflete pacea rugăciunii și îndemnul stăruitor de a fi pildă de credință și demnitate în propriile cămine.
About the Author
